luni, 20 februarie 2012

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SFECLEI DE ZAHAR




1.      IMPORTANTA
Este planta care asigura in tara noastra si in Europa materia prima pentru industria zaharului. Sfecla de zahar se poate folosi si la : fabricarea spirtului, alimentatia animalelor, alimentatia fermentativa,. Taitei de sfecla reprezinta un nutret cu o mare valoare economica, melasa care reprezinta 4-5% radacini prelucrate se foloseste in alimentatia animalelor.

2.      SOIURI
Alexa, Astru, Centro, Forum, Lena, Sonia, Cremona, Gisela, Inger, Laser, Stefania, Ovatio, Picnic, York, Danubia, Elba, Jamaica, Marian, Prisma, Onix, Dana, Cleo, Roma.

3.      COMPOZITIA
Proportia de zahar din radacinile de sfecla este influientata de mai multi factori ca : soi, clima, sol, ingrasaminte, irigare, si densitate si oscileaza intre 14-20% din greutatea totala a radacinilor de sfecla.

4.      PARTICULARITATI BIOLOGICE
Corpul sfeclei care reprezinta de fapt radacina sfeclei este partea plantei unde se depoziteaza zaharul. Este cornos, de forma pivotanta si cuprinde 3 parti importante :
a)coletul (epicotilul)-este partea superioara a sfeclei de zahar, reprezinta in general 4-8% din lungimea corpului sfeclei si 15-20% din greutate. El creste in afara de pamant , nu se industrializeaza si este indepartat prin decoletare.
b)Hipocotilul( gatul)- este lipsita de radacini, reprezinta 25-30% din greutatea corpului sfecclei si 5-10% din lungimea sa
c)Radacina propriuzisa-reprezinta 50-60% din greutate si 80-90% din lungime.
Radacina sfeclei de zahar patrunde in pamant pana la 2m si chiar mai mult, iar lateral de la 60-100cm. Frunzele – sfecla are aparat foliar foarte bine dezvoltat, o singura planta in conditii normale ajunge sa formeze pe toata perioada de vegetatie 50-70 frunze. Sfecla isi formeaza mai intai o suprafata de asimilatie mare dupa care incepe cresterea accentuata a radacinilor si depunerea zaharului. Ramurile florifere in anul al II-lea de cultura din coletul sfeclei de zahar pornesc una sau mai multe ramuri pe care se gasesc inserate florile, ele ajung la inaltimea de 120-200cm. Dealungul ramurilor sunt inserate frunze mai mici decat cele din rozeta formata in anul I si sunt alungite , lanceolate, si scurt petiolate. Sfecla de zahar este o planta alogama , polenizarea facandu-se prin vant si insecte , iar durata infloritului la o planta este de 10-25 zile. Fructul la sfecla este o glomerula , masa 1000 glomerule este cuprins intre 20-30g.
Relatiile plantei cu factorii de vegetatie :
  1. Temperatura  - sfecla incepe sa germineze la temperatura 3-40C. Rasare in 10-15 zile la temperatura de 10-150C. Cerinte mai mari fata de temperatura are sfecla in lunile iunie, iulie, august si sunt favorabile temperaturile medii de 180C. In faza de acumulare maxima a zaharului temperatura medie potrivita este 16-16,50C. Acumularea zaharului inceteaza la temperatura de 5-60C. S-a stabilit ca jmaturizarea sfeclei sta in directa legatura cu temperatura din cursul lunii iulie. Cu cat aceasta luna este mai calda cu atat se grabeste dezvoltarea sfeclei, acumularea zaharului, si maturitatea tehnologica. Temperaturile mai mici de 40C in cursul rasaririi si in faza de cotiledoane stanjenesc vegetatia plantelor, iar temperaturile de -2_-40C produc degenerarea cotiledoanelor. Planta cu 6-10 perechi de frunze pot suporta geruri pana la -80C. Radacina recoltata ingheata la -10C.
  2. Umiditatea- cel mai mare consum il are in lunile inie-iulie-august. Insuficienta apei in aceste faze determina ofilirea si uscarea frunzelor, stagnarea cresterii radacinii, iar daca insuficienta se accentuiaza deshidratarea lor. Spre toamna o cantitate mai mica de precipitatii inlesnesc acumularea zaharului si maturitatea tehnica. Precipitatiile abundente din luna mai pot sa dauneze sfeclei prin formarea crustei si imburuienarea culturii.
  3. Lumina – in lipsa insolatiei directe procentul de zahar scade iar cantitatea de substante nezaharoase si substante minerale cresc. Un mare randament in depunerea substantelor organice se asigura cand in timpul zilei lumina intensa alterneaza cu lumina mai slaba prin innourare. Formarea si depunerea zaharului sunt favorizate de perioade lungi de lumina din lunile august, septembrie, octombrie, cu conditia ca frunzele sa fie turgescente.
  4. Solul – cele mai favorabile sunt solurile profunde, omogene, bine structurate cu raportul intre nisip si argila in limite foarte stranse, echilibrate cu capacitatea de retinere a apei pemeabile pentru apa si aer, bogate in substante organice si minerale, cu reactie neutra sau alcaina , care sa favorizeze dezvoltarea radacinilor de sfecla.
  5. Zonarea – zona foarte favorabila ocupa suprafetele in Campia de Vest, Campia Transilvaniei, Depresiunea Barsei, partea de nord-vest a Moldovei. Din aceste zone sunt excluse suprafetele cu terenuri nisipoase , saraturate, lacavistele sau alte soluri mai putin corespunzatoare. Tot in aceasta zona se incadreaza luncile raului Mures, Somes, Cris, Timis, Olt, Siret iar la irigat estul Campiei Romane, Baraganul, Dobrogea,si estul Moldovei.

5.      ROTATIA
Sfecla de zahar urmeaza in primul rand dupa cereale de toamna . alte bune premergatoare : inul, secara, orzul si cartoful. Nu trebuie cultivata dupa ea insusi si poate reveni pe acelasi loc dupa 4 ani in cazul in care terenul nu este infestat cu nematozi. Dupa 6 ani cand se iregistreaza o infectie slaba si 8 ani la infectie puternica. Nu trebuie cultivata dupa rapita, mustar sau alte crucifere din cauza atacului de nematozi. Sfecla da productii mici si dupa ovaz, iarba de sudan si canepa. Se cer evitate ca premergatoare floarea soarelui, leguminoasele anuale si perene deoarece lasa o rezerva mare de agenti patogeni in sol. Sfecla de zahar este o planta buna premergatoare pentru plantele care nu sunt atacate de nematozi.




6.      FERTILIZAREA
Insuficienta azotului- se manifesta prin aceea ca frunzele la inceput au o culoare verde clar care trece apoi in verde galben atunci cand insuficienta este mai accentuata. Aceasta decolorare se manifesta in primul rand pe frunze mai batrane si este uniforma pe toata suprafata limbului.
In cantitate de exces al azotului poate sa favorizeze intarzierea acumularii zaharului si formarea unor cantitati mai mari de substante mezaharata.
Fosforul favorizeaza dezvoltarea radacinilor tinere, contribuie la imbogatirea calitatii sfeclei , a continutului de zahar, accelereaza cresterea si maturitatea plantelor si asigura o buna asimilare a azotului si intervine ca un foctor esential in formarea zaharului. Insuficienta fosforului- la inceputul vegetatiei determina o intarziere a dezvoltarii plantelor. Frunzele primesc o culoare verde intunecata , iar daca insuficienta se accentuiaza marginea se inconjoara cu o culoare roscata. Daca insuficienta fosforului continua si in alte faze de vegetati frunzele pierd treptat culoarea verde inchis trecand in verde clar apoi in galben asemanatoare cu cele de la insuficienta azotului. La exces de fosfor radacinile au o structura mai rezistenta fara sa-si piarda din calitate se maturizeaza mai repede fapt ce determina scaderea productiei. Fosforul favorizeaza absorbtia apei si a substantelor minerale din sol neutralizeaza acizii organici, stimuleaza activitatea procesului de fotosinteza si mareste rezistenta plantelor la boli si seceta. Favorizeaza formarea pe radacini a unui numar mai mare de ramificatii absorbante.
Insuficienta otasiului influienteaza dezvoltarea cantitativa a radacinilor determinand o degradare a calitatii si o sensibilitate marita a plantelor fata de boli si daunatori. La exces de potasiu frunzele cresc accentuat in detrimentul radacinilor.
Borul – carenta de bor la sfecla se manifesta prin ingalbenirea si deformarea frunzelor tinere din centrul rozetei, frunze care intr-o faza mai avansata pier. Pulpa coletului sub aceste frunze se brunifica si se necrozeaza. Tesutul coletului si zona centrala si inima sfeclei putrezesc. Carenta de bor aproducand astfel boala putregaiului inimii sfeclei. Insuficienta borului determina reducerea greutatii radacinilor, a continutului acesteia in zahar si cersterea continutului de azot. Carenta de bor se previne prin aplicarea de bor in sol in cantitati de 1,5-3Kg/Ha bor si care se poate realiza cu 8,5-17Kg/Ha acid boric sau 13,2-26,2 Kg/Ha borax,administrate in acelasi timp cu ingrasamintele NPK. O diminuare a carentei de bor se poate obtine si prin fertilizare extraradiculara in sol de acid boric in concentratie de 0,05- 0,1 %.
Gunoiul de grajd actioneaza pozitiv prin substantele nutritive si prin imbunatatirea conditiilor fizice si biochimice ale solului. Dozele de gunoi de grajd care se folosesc la sfecla trebuie sa se incadreze intre 20-30tone/Ha si poate fi administrat atat fermentat, mai putin fermentat sau deloc fermentat. Sse administreza prin imprastiere uniforma pe toata suprafata , se incorporeaza sub aratura de vara sau toamna.
Rezultatele experimentale au evidentiat sporuri de recolta cand impreuna cu gunoiul de grajd se administreaza 50-60Kg/Ha N, 40Kg/Ha P. Pentru tara noastra ingrasamintele cu potasiu ridica putine probleme. Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se administreaza obligatoriu innainte de efectuarea araturii de baza prin imprastiere uniforma. Ingrasamintele cu azot simple se administreaza in cultura sfeclei fie inainte de aratura de baza cu cele fosfatice , fie pe aratura si se incorporeaza cu grapa cu discuri.

7.      LUCRARILE SOLULUI
 Se executa din vara o aratura adanca de 30cm cu subsolaj. Se cere o aratura adanca plus scarificare deoarece radacina sfeclei desi este pivotanta si foarte puternica are o capacitate slaba de penetrare a solului neafanat si se creaza conditii pentru inmaganizarea intregii cantitati de apa provenite din precipitatii si imbogateste conditiile fizice ale solurilor argiloase. Aratura trebuie sa fie ca adancime si latime a brazdelor, maruntita, fara gresuri , sa asigure incorporarea resturilor vegetale a gunoiului de grajd si a ingrasamintelor minerale. Pregatirea patului germinativ trebuie sa asigure eliminarea denivelarilor, obtinerea unui pat germinativ foarte unifoem pentru a se plasa echidistant semintele in plan orizontal si vertical. Pregatirea patului germinativ pentru sfecla in cea mai mare parte trebuie realizat din toamna prin lucrari ale araturii cu grapa cu discuri prevazuta cu lana nivelatoare. Primavara patul germinativ se pregateste pentru semanat printr-o singura trecere cu combinatorul la adancimea de 4-5cm , erbicidele de administreaza si se incorporeaza concomitent cu aceasta lucrare. Este o greseala folosirea grapei cu discuri primavara, pentru ca se reduce cu 40% productia daca semanatul intarzie 14 zile , in timp ce la lucrarea cu combinatorul numai cu 18%.




8.      SAMANTA SI SEMANATUL
Semintele sfeclei de zahar pentru semanat pot fi  plurigerme care atrag dupa sine raritul si manogerme (se drajeaza). Capacitatea de germinatie a sfeclei de zahar influienteaza direct productia de radacini si zahar. Inainte de semanat samanta nedrajata se trateaza cu funcicide pentru combaterea bolilor din perioada de germinare si rasarire, si cu insecticide pentru combaterea daunatorilor care aduc pagube in perioada de rasarire. Sfecla se seamana cu semanatori de precizie.
Epoca de semanat- sfecla de zahar se seamana primavara timpuriu in momentul in care se poate intra in teren in toate zonele de cultura. Intarzierea semanarii cu 10 zile atrage reducerea productiei cu 20%. Sfecla de zahar semanata timpuriu rezista mai bine la boli, daunatori si seceta.
Densitatea  optima de plante la hectar este cuprinsa intre 80-100 mii si se obtin prin aplicarea unei densitati la semmanare cuprinse intre 180-220 mii seminte germinabile la hectar.
zonaI in cultura : neirigata – 200-220 mii seminte= 70-90 mii plante
                             irigata – 180- 200 mii seminte= 80-100 plante
zona II (Moldova) : neirigata – 200-220 mii seminte= 70-90 mii plante
                             irigata – 180- 200 mii seminte= 80-100 plante
distanta intre plante pe rand = 22 cm, intre randuri= 45 cm.
Adancimea de semanat :
-          seminte monogerme= 2,3 cm din cauza puterii slabe de strabatere a germinatiei
-          seminte plurigerme slefuite- 2-4cm

9.      LUCRARI DE INGRIJIRE
Prasitul sfeclei de zahar – sfecla este deosebit de sensibila la imburuienare datorita ritmului redus de crestere in primele saptamani si a faptului ca partea aeriana a plantei este lipsita de tulpini si ramificatii care sa umbreasca solul, sa impiedice dezvoltarea buruienilor. De cele mai multe ori pana la rasarirea sfeclei de zahar se da o prasela pe intervalul dintre randuri( prasila oarba) pentru distrugerea buruienilor si a crustei, viteza 3-4Km/h, si se face cu cutite tip sageata si cu discuri de protectie a randurilor. Prin prasele se distrug buruienile fata de care sfecla se prezinta ca o cultura foarte sensibila, mai ales la inceputul vegetatiei, se conserva apa si se creaza conditii corespunzatoare pentru aerisirea solului. Numarul de prasele este cuprins intre 4-5.
Prasila I- mecanica sau manuala- aceasta trebuie executata cu foarte mare atentie pentru ca particolele de pamant discocate de cutitele cultivatorului sa nu acopere plantutele de sfecla , zona de protectie in cazul mecanizat nu trebuie sa fie mai mica de 4-5mm, iar viteza de 3-4Km/h. Discurile de protectie se folosesc si la urmatoarele prasile.
Prasila II- se executa imediat dupa rarit ,iar urmatoarele la intervale de 10-12 zile functie de precipitatii si imburuienare. In intervalele dintre randuri care sunt acoperite cu frunze nu se mai executa prasile ci doar pliviri. La ultima prasila cutitele tip sageata se inlocuiesc cu cutite unilaterale. Adancimea prasililor are importanta si este cuptinsa astfel : prasila I- 4-5 cm. prasila II- 6-8 cm,Prasila III- 8-10 cm,prasila IV –V -10-12 cm.pasile manuale in numar de 2-3 se executa pe rand cu atentie pentru protejarea fiecarei plante.
Conbaterea chimica a buruienilor- in functie de humusul din sol cuprins intre 1-6% sunt recomandate urmatoarele ierbicide : Olticarb( 5-8Kg)+ Venzar( 0,5-2,5Kg) sau Dual 500( 3-6L)+Venzar( 0,5-2,5Kg), Betanal( 6-8L). Incorporarea ierbicidelor volatile se face cu combinatorul la pregatirea patului germinativ. Betanalul se administreaza dupa ce plantele de sfecla au format preimele perechi de frunze, iar buruienile au 2-3 frunze si se face in zile calduroase , dar nu la temperaturi mai mari de 250C pentru ca produce arsuri pe frunzele de sfecla. Palamida si susaiul , in cazul unor infestari mai tarzii se combat cu ierbicidul Lontrel 300(0,5L/Ha) aplicat cand buruienile au 20-30cm inaltime.
Raritul  reprezinta lucrarea cea mai costisitoare. Prin aceasta lucrare cand semanatul s-a facut cu seminte plurigerme trebuie sa se elimine din lan 1-3 milioane plante /Ha. Volumul lucrului se reduce substantial atunci cand se foloseste samanta monogerma calibrata si drajata, iar semanatul se face cu masini de precizie. Raritul se face in faza a doua frunze adevarate. Intarzierea raritului pana la 4 frunze atrage scaderea productiei cu 10% , iar pana la 6 frune de 15%. Raritul poate sa intarzie cu 10-15 zile fara ca productia sa scada numai in cazul semintelor monogerme.
Combaterea bolilor si daunatorilor- intre boli trebuie retinute cele de la germinare si rasarire : caderea plantelor, cercosporioza, fainarea, mana, iar intre daunatori trebuie retinuti : gargarita sfeclei, ratisoara, buha verzei, molia sfeclei, afidele, puricele sfeclei. In afara de masurile fitotehnice : rotatie, lucrari de combatere si respectarea epocii de semanat se iau masuri de combatere chimica prin tratamente la seminte cu insecto-funcicide si tratamente pe vegetatie cu insecto-funcicide.
Principalele boli foliare : cercosporioza si mana se combat prin tratamente foliare cu funcicide la aparitia acestora. Se practica 1-2 tratamente la culturile neirigate si 2-3 tratamente la culturile irigate. Intervalul intre tratamente 12-14 zile utilizandu-se topsin, Bavistin, Bayleton, Tilt. Limitarea raspandirii manei pe parcursul vegetatiei (4-5 frunze) se asigura cu turda de pral( 4,5Kg/Ha).
Irigarea  sfecla de zahar este o mare consumatoare de apa. Luand in considerare repartizarea precipitatiilor, rezerva de apa a solului la semanat, si dinamica consumului de apa udarile se repartizeaza astfel : iunie- 1 undare ; iulie-august 3-5 udari, septembrie 1 udare, cu norme intre 600-800 m/Ha. Intre ultima udare si recoltare trebuie sa treaca 30 zile.

10.  RECOLTAREA
Momentul recolarii trebuie sa coincida cu recoltarea tehnologica evidentiata prin cel mai ridicat continut de zahar. Recoltarea sfeclei se face manual, semimecanizat sau mecanizat.
a.Pentru recoltarea manuala se foloseste furca cu 2 coarne in forma de lira. Curatirea de pamant se face cu patea neascutita a cutitului pentru a nu produce vatamari, iar decoletarea consta in indepartarea coletului, adica 1 cm deasupra insertiei primelor frunze printr-o taiere orizontala. Decoletarea gresit efectuata( mai adanca) atrage pierderi de recolta. O data cu decoletarea este obligatorie indepartarea varfului radacinii mai subtire de 1 cm pentru acesta se vestejeste mai repede si de aici incepe alterarea.
b.Recoltarea semimecanizata presupune operatia de dislocare a radacinilor cu dislocatorul urmata de decoletarea manuala
c.Recoltarea mecanica se poate desfasura divizat sau direct. Divizat consta in decoletarea radacinilor urmata de dislocare , extragerea din sol, separarea radacinilor de frunze si incarcarea in mijloacele de transport.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu